Pentru Anca

Draga mea (fox, S1), 

când am ascultat prima data melodia asta, gândul mi-a fugit la tine. Și pentru că ești o cititoare fidelă a blogului meu, îți dedic acest post și această melodie. :) 

”Suferința aduce descurajări din pricina lipsei noastre de răbdare. Dar dacă Dumnezeu ne duce într-o încercare, El va fi cu noi acolo și în cele din urmă ne va scoate de acolo mai purificați. Nu vom pierde nimic altceva decât zgura. Prin puterea noastră nu putem îndura nici cea mai mică încercare, însă cu ajutorul Duhului le putem îndura și pe cele mai mari”. (din cartea Trestia frântă). 

Și John Piper a spus: ”Ferește-te să te dai bătut prea repede în ceea ce-i privește pe oameni”. 

Am văzut la tine perseverența în a-i iubi pe oameni, chiar și atunci când sunt greu de iubit, iar bucuria cu care știi să te bucuri de binele celor de lângă tine mă cercetează și mă motivează să fac la fel. 

Domnul cunoaște inima ta și în credincioșia Lui va răsplăti căutarea și perseverența după sfințenie. 

Have faith!

Cu dragoste, 

Andreea (fox, S2:)

p.s. Știi ce mi-am dat seama? Că noi nu am mai facut de mult timp niște poze faine:) Imediat ce trece vremea ploioasă, sesiunea, dizertația, ne scoatem în parc la o sesiune foto:)

5 ani...de OSCEB

    Când au trecut?
    Cum au trecut? Asta știu:)
    Câți vor mai urma?

10,000 Reasons

Sing like never before...

Absolvențiada Osceb

Poza preferata

Mama

Ai zice că e o poza bine gândită, dar niciuna dintre noi nu a știut că este în atenția camerei foto. Eram atente la altceva. 

Mai mult ca sigur este poza mea preferată. 

Acum, când mă simt obosită, uneori descurajată...gândul mi se îndreaptă spre casă, spre mama, pentru că mângâierile și dragostea cu care mă înconjoară nu pot fi înlocuite. 

Mulțumesc Domnului pentru mama mea. 

Zâmbești când te gândești...?

Unul dintre prietenii mei din Țigănești și pe care îl am aproape și aici în București, îmi spune mai mereu că zâmbesc și râd mult. Azi m-a provocat să încerc să mă gândesc la o persoană despre care îi povesteam, dar fără să zâmbesc. Îți dai seama că nu am putut și deodată pe fața mea a apărut un zâmbet generos. 

Apoi m-am gândit puțin la ce mi-a spus. 

E frumos dacă putem să zâmbim când ne gândim la oamenii din jurul nostru. Asta înseamnă că ne sunt dragi, că ne place cum trăiesc, că îi considerăm valoroși și că ne e bine în prezența lor. 

Dar, pot ei pot zâmbi când se gândesc la mine? Ce las eu în urma mea?      sursa photo

În ce fel îi afectează pe cei de lângă mine prezența mea, cuvintele, atitudinile, gesturile mele?

Zâmbesc sau se întristează?

Depinde de mine. 

Mai...

13 mai 2012- un an de la prima mea zi de lucru. Prilej bun să-mi reamintesc cât de frumos și neașteptat a lucrat Domnul pe 12 mai, când am fost chemată pentru cel de al doilea interviu. Îmi amintesc și acum reacția mea după ce am ieșit din clădire: ochii împăienjeniți de lacrimi de bucurie, inima încântată de măreția Dumnezeului meu, recunoștință pentru răspunsul la rugăciunile înălțate timp de 1 an de zile, emoție. Atunci nu am prevăzut nimic din responsabilitățile ce le voi avea, de felul în care Domnul mă va ajuta să fiu mărturie și să mărtuisesc despre El, despre modul în care programul meu se va schimba, dar am realizat mult mai mult dependența mea de ajutorul și harul Lui. A fost greu, dar frumos. Vor mai fi provocări, dar vreau să mă încred în Domnul meu. Ziua de 12 mai 2011 s-a încheiat cu o întâlnire a fetelor din Osceb.:)

Tot în luna mai anul trecut, m-am mutat în cămin. Alte schimbări, câteva prietenii, multă adaptare, toate într-un an. De curiozitate am răsfoit carnețelul unde mi-am notat evenimentele importante din luna mai a anului 2011. Pe lângă cele amintite în acest post, am mai găsit câteva. Emisiunea ”Creați Diferit” a început tot în luna mai. O emisiune despre care se mai vorbește și acum pe la radio, ce a lăsat amintiri, înregistrări amuzante și prietenii frumoase. Reascultând câteva fragmente dintr-o înregistrare, mi-am amintit cât de tare m-am distrat întregul sezon, cât am râs în emisiunea asta, cum încercam să nu mă enervez la remarcile lui Cătălin ba chiar să-l conving că am dreptate în ceea ce spun și cum în primele săptămâni, în fiecare luni seară când aveam emisiune, afară începea să plouă. A și să nu uităm de sponsorul emisiunii ciocolata”Twix”. :)

În mai 2011 am scris: ”simt că am prieteni care mă ajută și care mă iubesc”.

Deci, am motive să sărbătoresc:) Așa că azi mi-am cumpărat un buchet de flori de câmp, care arată foarte bine și două prăjituri...pentru mine și colega mea, Cristina:).